Șoc: un cadavru plimbat pe năsălie, în Carnavalul de la Rio

Să facem țigănie pe plaja Copacabanei, de necaz și rușine, că sportul nostru s-a dus Olimpiadelor de suflet. Că am ajuns la zero absolut, vorba lui Alin Petrache: „S-a ajuns la zero. Mai jos de aici nu se mai poate. Competitorii noștri din alte țări zboară cu avionul cu reacție, iar noi suntem niște căzuți din copac. Eu m-am săturat să tac. Dacă voi vreți să continuați să fiți luați de fraieri, eu nu mai vreau!”, ar fi spus, revoltat, președintele COSR.

Păi, de ce-o fi tăcut, și el, pe săturate, timp de doi ani, de când a fost instalat șef al „olimpismului românesc” – că să gonflez și eu vorbele, ca dumnealui, pe când ni se arăta cu optimismul dat la refuz -, în vreme ce bătrânul Țiriac-Casandra, rămas fără lacrimi, continua să plângă la groapa sportului autohton.

Cel puțin, să fi avut și noi aroganța gladiatorului înfrânt, mort în picioare, în mijlocul arenei; până la urmă, are și umilința demnitatea ei – doar face posibilă izbânda celorlalți, ce mama dracului…

„A fost nevoie” – evident că n-a fost, dar așa vine vorba românească – să le fugă pământul de sub picioare, lui și ministresei Lipă, rămași fără medalii, ca să-și pună poalele-n cap tocmai în Brazilia. Ca să facă, vezi Doamne, strategia de dezvoltare a sportului, post mortem, direct la parastas/cu fumuri de tămâie-n nas. Iar mărul discordiei ar fi fost modul în care ar trebui revitalizat sportul romanesc, temă asupra căreia cei doi au viziuni complet diferite.

Acum v-ați trezit să vă scoateți ochii pe strategii, la catafalc? Acum e timpul reculegerii și al demisiilor tăcute, dar absolut necesare, de vreme ce ați fost de acord să vă alăturați unui lung șir de oameni vlăguiți, lipsiți de curaj și de viziune, care au dat de gard și sportul, odată cu țara!

Pentru că, evident, nu doar cei doi se fac vinovați de această crimă oribilă! Vinovați sunt toți cei care au condus guvernele post-decembriste; toți miniștrii Sportului și Tineretului; toți consilierii prezidențiali în domeniu; toți „conducătorii”, care, de fapt, n-au fost în stare să conducă nimic.

A, da, știu: au avut de condus o țară, n-au avut timp „de prostii”, sportul fiind, întotdeauna, o „non-prioritate” pentru guvernanți.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK –MARIAN SULTĂNOIU

Păi, țara tocmai asta ar fi trebuit să fie: locul în care cetățenii trăiesc și se dezvoltă sănătos, la trup și la cap; locul în care sportul, prin consecințele practicării sale, mereu benefice, face parte din orice proiect de dezvoltare națională; locul în care, prin sport, se clădesc caractere – ambasadori de imagine ai unei țări așezate, sănătoase și educate.

Acolo, în școală, ar fi trebuit păstrat cultul pentru competiția sportivă, prin organizarea de concursuri și campionate la nivel de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar. Acolo ar fi fost necesar să se investească, în primul rând, banii contribuabilului, și nu în afaceri penale care să canalizeze sume fabuloase către „nevoile” partidelor. Acolo s-ar fi plămădit resursa viitoarelor izbânzi.

Dar asta înseamnă viziune.

Postura actuală a sportului românesc e teribilă: un cadavru plimbat pe năsălie, în carnavalul de la Rio.